Modificările aduse Codului penal prin Legea nr. 200/2023

av. Sarra-Alexandrina Creța

În data de 06.07.2023, în Monitorul Oficial Partea I, a fost publicată Legea nr. 200/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a altor acte normative.

Aceste modificări au la bază decizii ale Curții Constituționale a României (în continuare CCR) prin care s-a constatat neconstituționalitatea unor sintagme – decizii simple – sau prin care CCR a atribuit normelor criticate o anumită semnificație, făcându-le compatibile cu Constituția – decizii interpretative.

1. Art. 35 alin. (1) C.pen., referitor la infracțiunea continuată, are acum următorul conținut: „Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.”

Astfel, a fost eliminată condiția unității de subiect pasiv în cazul infracțiunilor continuate, ca efect al Deciziei CCR nr. 368/2017. Prin aceasta, Curtea a considerat că sintagma și împotriva aceluiași subiect pasiv din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) C.pen. sunt neconstituționale, întrucât creează discriminare în cadrul aceleiași categorii de persoane.

2. Art. 129 alin. (2) lit. b) C.pen. are acum următorul conținut: „dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat. Pedeapsa astfel obținută nu poate depăși durata pedepsei rezultante aplicabile potrivit art. 39 alin. (1) lit. b), dacă ambele infracțiuni ar fi fost comise după majorat.”

Prin Decizia CCR nr. 601/2018, Curtea Constituțională a constatat că sintagma „cel puțin” din cuprinsul art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal este neconstituțională, deoarece încalcă principiul egalității în drepturi și libertatea individuală, prevăzut de art. 16 și art. 23 din Constituție.

Aceste dispoziții se referă la tratamentul sancționator în cazul unei pluralități de infracțiuni, dintre care una săvârșită în timpul minorității și una după majorat. Față de vechea reglementare care nu prevedea o limită a duratei pedepsei rezultante, la momentul actual s-a înlăturat riscul aplicării unui regim sancționator al concursului de infracțiuni mai sever pentru persoanele care au săvârșit o infracțiune în timpul minoritării și una ulterior majoratului, decât pentru cele care au săvârșit infracțiunile concurente după împlinirea majoratului.

3. Art. 297 alin. (1) C.pen., referitor la abuzul în serviciu, are acum următorul conținut: „Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act prevăzut de o lege, o ordonanță a Guvernului, o ordonanță de urgență a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplinește cu încălcarea unei dispoziții cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.”

La șapte ani de la Decizia CCR nr. 405/2016, textul de lege detaliază, într-un final, la ce se referă sintagmele nu îndeplinește un act și îl îndeplinește într-un mod defectuos, cu asigurarea principiului previzibilității legii.

Astfel, acțiunea sau inacțiunea funcționarului public trebuie analizată strict prin raportare la actele normative cu putere de lege care reglementează atribuțiile de serviciu neîndeplinite sau îndeplinite defectuos. De asemenea, după cum se poate observa, s-a renunțat la ideea introducerii unui prag valoric al prejudiciului.

4. Art. 298 C.pen., privind neglijența în serviciu, s-a modificat în același sens sub aspectul laturii obiective, latura subiectivă, respectiv săvârșirea infracțiunii din culpă, fiind diferența esențială dintre aceasta și infracțiunea de abuz în serviciu.

„Fapta funcționarului public care, din culpă, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act prevăzut de o lege, o ordonanță a Guvernului, o ordonanță de urgență a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplinește cu încălcarea unei dispoziții cuprinse într-un astfel de act normativ și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”

5. Modificările suferite de art. 334 și 335 C.pen. vin ca o consecință a Deciziei CCR nr. 224/2017, prin care Curtea a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 335 alin. (1) din C.pen. care nu incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier, fără permis de conducere, este neconstituțională.

Prin aceste modificări s-a înlăturat necorelarea dintre art. 334 și 335 C.pen. și art. 6 pct. 6 teza a II-a din O.U.G. nr. 195/2002, rezultată din omisiunea reglementării în Codul penal a tractoarelor agricole sau forestiere ca obiect material al infracțiunilor contra siguranței circulației pe drumurile publice amintite.

Așadar, dispozițiile art. 334 alin. (1), (2) și (4) și art. 335 alin. (1) și (2) au acum următorul cuprins:

„Art. 334 – (1) Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, a unui tramvai sau a unui tractor agricol ori forestier neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă. (2) Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, tramvai, tractor agricol ori forestier cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(4) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, a unui tramvai sau a unui tractor agricol sau forestier ori tractarea unei remorci ale cărei plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase ori a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulație în România, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.”

„Art. 335 – (1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, a unui tramvai ori a unui tractor agricol sau forestier de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

6. Din cuprinsul art. 336 alin. (1) – Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe – s-a înlăturat sintagma la momentul prelevării mostrelor biologice, declarată neconstituțională prin Decizia CCR nr. 732/2014, întrucât lipsea de previzibilitate norma de incriminare.

„Art. 336. — (1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”

De asemenea, a fost introdus art. 336¹ – Consumul de alcool sau de alte substanțe psihoactive ulterior producerii unui accident de circulație, având următorul cuprins:

„Art. 336¹ — (1) Fapta conducătorului unui vehicul de a consuma alcool sau alte substanțe psihoactive, după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, până la recoltarea mostrelor biologice, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. (2) Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) efectuează transport public de persoane, transport de mărfuri periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obținerea permisului de conducere sau în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

          (3) Nu constituie infracțiune consumul de substanțe psihoactive după producerea accidentului de circulație și până la recoltarea mostrelor biologice, dacă acestea sunt administrate de personal medical autorizat, în cazul în care administrarea acestora este impusă de starea de sănătate sau de vătămarea corporală a conducătorului auto.”        

Este important de reținut că tipicitatea faptei este atrasă de producerea unui accident de circulație cu victime și nu doar cu pagube materiale. În acord cu dispozițiile art. 336 alin. (3), s-a prevăzut și o variantă agravată, fapta fiind de o gravitate mai mare în măsura în care subiectul activ se află în situațiile enumerate. În final, cauza justificativă specială înlătură caracterul penal al faptei numai în situația consumului de substanțe psihoactive după accident și până la recoltarea mostrelor biologice, în cazul în care acestea sunt necesare pentru sănătatea conducătorului auto și administrate de personal medical autorizat.

Punerea în acord a dispozițiilor Codului penal cu realitatea practicii ghidată de deciziile amintite a fost necesară, mai ales având în vedere perioada de timp de la pronunțarea Curții Constituționale în fiecare caz amintit, dar și frecvența cu care se întâlnesc în practică infracțiunile vizate.