Jurnalismul arogat și dreptul la imagine

av. Izabella David

Dreptul la imagine și libertatea de exprimare. Noțiuni complementare sau antinomice?

În  epoca tehnologiei și a publicațiilor on-line atacurile la adresa persoanelor se pot propaga cu o viteză rapidă și pot cauza într-un timp scurt pagube serioase. Atingerile aduse dreptului la imagine al unei persoane pot îmbrăca diferite forme,  pot avea diferite pretexte și pot varia în intensitate. Nu în ultimul rând, aceste atacuri pot juca rolul unor mijloace de presiune, de șantaj și adesea rămân nesancționate.

Din aceste motive este foarte important ca persoana care se confruntă cu asemenea situații să fie conștientă că are la dispoziție mijloace de apărare în justiție în diverse forme.

Desigur, stabilirea existenței unei ingerințe aduse dreptului la imagine se poate dovedi a fi un demers plin de provocări.

Într-o situație concretă instanța este cea care este chemată să stabilească echilibrul între dreptul la liberă exprimare și dreptul la imagine, respectiv până unde se poate întinde exercițiul dreptului la liberă exprimare pentru a nu leza dreptul la imagine. Concluzia preliminară cât se poate de pertinentă a Judecătoriei Cluj-Napoca în cadrul Sentinței civile nr. 6751/2020 a fost în sensul că: „Libertatea de exprimare încetează acolo unde încep drepturile relative la demnitatea altei persoane ”. Adică într-o societate democratică cele două drepturi trebuie în mod egal respectate în limitele conținutului propriu.

În  dosarul soluționat prin hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca reclamantul a susținut că imaginea sa personală și profesională au fost lezate printr-o serie de postări publice denigratoare ale pârâtului. Apărarea principală a pârâtului a constat în faptul că  a dorit doar ca, în calitate de „jurnalist”, să informeze „publicul” în privința unor presupuse dezinformări pe care reclamantul le-ar fi realizat la rândul său.

Cum poate fi definit un jurnalist și prin ce se deosebește de o persoană care nu deține această calitate?

Una din chestiunile care au fost lămurite de către instanța de fond a vizat modalitatea de stabilire a calității de jurnalist de care pârâtul s-a prevalat în încercarea de a-și justifica demersurile denigratoare. Miza pentru reținerea sau nu a acestei calități consta în stabilirea marjei de apreciere a libertății de exprimare, fiind cunoscut că în cazul jurnaliștilor această analiză este mai laxă.

Concluzia la care s-a ajuns, confirmată în cele din urmă și de către instanța de recurs, este aceea că deși  „nu au fost identificate dispoziții legale care să condiționeze exercitarea profesiei de jurnalist de absolvirea unor studii de specialitate, în același timp, Curtea apreciază că jurnalistul nu poate fi decât acea persoană a cărei principală sursă de venituri este obținută din realizarea de produse jurnalistice, fie ca angajat, fie independent, indiferent de domeniul mass-media în care lucrează – presă scrisă, audiovizual, online etc. ”

Nu este suficient, așadar, ca o persoană să își aroge o atare titulatură, pentru a beneficia de o analiză mult mai laxă a elementelor libertății de exprimare,.

Ce verifică instanța într-o cauză în care se invocă prejudicii aduse imaginii? Delimitarea dintre o pretinsă informare obiectivă și o veritabilă campanie de denigrare.

În aceste situații instanța verifică în ce măsură faptele alegate se circumscriu sau nu sferei libertății de exprimare, constând, spre exemplu, într-o pretinsă intenție de informare obiectivă a publicului. Analizând conținutul materialelor publicate instanța de fond a reținut că limbajul utilizat este încărcat de aprecieri personale și felurite invective lipsite de documentări tehnice sau obiective. De asemenea, frecvența acestor publicații, esențialmente, de natură subiectivă confirmă o veritabilă campanie de denigrare susținută de pârât la adresa reclamantului.

O asemenea modalitate de procedare excedează unei pretinse cercetări jurnalistice obiective și limitelor libertății de exprimare, urmărind exclusiv discreditarea persoanei vizate.

Care sunt remediile care pot fi dispuse într-o asemenea situație?

Repararea daunelor morale se poate face în mai multe moduri, instanța putând dispune încetarea pe viitor a faptelor păgubitoare, luarea unor măsuri considerate necesare pentru restabilirea drepturilor încălcate, precum și acordarea unor sume de bani, cu rol compensatoriu. În cazul prezentat instanța a dispus retragerea postărilor, obligarea pârâtului  la a nu le reitera pe viitor, acordarea de daune morale și obligarea pârâtului să publice hotărârea pe pagina proprie de Facebook. Soluția a fost confirmată de instanțele de apel și de recurs.

                                                                   *  *  *

Trasarea limitelor libertății de exprimare nu este simplă având în vedere că discutăm despre un drept fundamental care este de esența democrației. Provocarea de a o împăca cu dreptul la imagine este una crescândă într-o lume în care informația se propagă extrem de ușor. Într-un atare algoritm, așadar, jurnalismul ar trebui să joace, mai degrabă, rolul de conciliator al acestor drepturi și nicidecum să fie folosit drept paravan pentru deturnarea lor de la finalitatea reală.